Falimentul RADET este ultimul episod dintr-un șantaj pe care Gabriela Firea, împreună cu Gheorghe Piperea, l-au încercat la adresa ELCEN. Primarul General spera să scape fără să plătească datoriile istorice ale Regiei. Numai că șantajul nu a funcționat. Astăzi RADET este în faliment, iar Primăria este în continuare bună de plată.
Declararea falimentului RADET nu va avea efecte directe asupra bucureștenilor. Va fi un plus de birocrație pe care îl va gestiona aparatul administrativ al municipalității. Însă problemele rămân: va fi o iarnă cu nenumărate avarii, în care multe cartiere vor sta zile întregi fără căldură și fără apă caldă, așa cum au stat și anul trecut.
RADET a avut și încă mai are două mari probleme: una financiară, legată de datoriile la ELCEN și una tehnologică, legată de vechimea rețelei. La acestea se adaugă și alte probleme operaționale, dintre care cele mai vizibile sunt managementul defectuos, căpușarea Regiei de tot felul de firme de casă și lipsa acută a personalului. După patru ani cu Gabriela Firea, niciuna dintre aceste probleme nu este rezolvată. În continuare datoria nu este achitată, avariile se țin lanț în rețeaua de termoficare, angajații sunt tot mai puțini, iar bugetul este risipit pe cheltuieli cel puțin discutabile. Din păcate, costul nu este plătit nici de PSD, nici de Gabriela Firea, ci este plătit de bucureșteni care vor avea și în această iarnă de suportat întreruperile de căldură și de apă caldă.
Soluțiile pe care le propune USR:
1. Plata corectă a agentului termic către ELCEN. Pierderea din sistem și problemele cu subvenția nu trebuie transferate către furnizorul de energie termică.
2. Demararea investițiilor masive pentru refacerea tronsoanelor critice ale rețelei. Rețeaua de termoficare din București are o vechime de peste 40 de ani și reparațiile pur și simplu nu mai țin. Se pierd 2.000 de metri cubi de agent termic în fiecare oră, iar asta este limita tehnică de funcționare a echipamentelor. Dacă pierderile depășesc acest prag, pur și simplu, sistemul nu mai poate funcționa.
3. Deschiderea unei dezbateri cu specialiștii și publicul despre viitorul termoficării în București. În maximum 6 luni trebuie decis dacă rămânem pe modelul de dinainte de 1989, cu CET-uri mari și doar înlocuim rețeaua sau dacă alegem pe varianta centralelor de cartier sau de cvartal.
4. Stabilirea unui parcurs clar și obținerea unui acord politic între toate partidele. Este important ca orice partid ar conduce Capitala în următorii 20 de ani, să aibă aceeași viziune și același proiect legat de termoficare.
5. Căutarea soluțiilor de finanțare a unui acestui plan și punerea lui în aplicare. Pentru ca termoficarea să nu mai fie o problemă în București, este nevoie de investiții care vor depăși 3 miliarde de euro. Trebuie ca municipalitatea să atragă aceste fonduri și să le investească după un program gândit cu cap și pus în aplicare pe termen de 10-20 de ani.
